"Binele se face în liniște, restul e doar teatru." Ce mizerie de afirmație!

Înainte să fie pe net 6 din 5 știri exclusiv despre CoronaVirus se întreba lumea când apare varianta masculină a Danei Budeanu. În timp ce scriam textul ăsta, exact ca o Dana Budeanu cu păr pe picioare mă simțeam, frustrat pe viață și pe oameni. M-am cam săturat de pioșenia fățarnică pe care lumea o expune și m-a enervat că citatul ăsta a făcut furori online pentru că sună bine, sună Dumnezeiesc aproape și te și ajută pe tine să zici da, hă-hă, păi eu fac acte de bunătate căcălău, 5 pe zi fac, dar nu mă laud mă, că-i păcat și mă vede Dumnezeu, sau na, D-zeu dacă te grăbești să scrii că ești pios și nu pierzi timp cu cuvinte lungi. Bine bă, filantropule care ești tu mare filantrop undercover, James Bond e pistol cu apă pe lângă câtă caritate faci tu în secret.

Dacă vrei să vorbim de caritate, aia chiar se face în liniște pentru că nu înseamnă că faci caritate atunci când îi dai o pâine veche unui cerșetor, lăsând pe ea mirosul și gustul de la pieptul de rață și sosul de trufe pe care tocmai l-ai servit, cartitate face cerșetorul când împarte pâinea veche primită de la tine cu un câine, chiar dacă e singura sursă de mâncare pe care o are. Da, asta e caritate și la nivelul ăla cumva e și normal că nu poți trâmbița sus și tare ce bine ai făcut tu planetei. Dar dacă tu din averea ta de milioane de euro, primești o solicitare de donație de la un spital de pediatrie, că sunt copii care nu au ce mânca acolo, nu au paturi suficiente, nu au medicamente, păi fă tată tam-tam, cheamă televiziunea și spune că ai dat 250,000 $ pentru mâncarea copiilor ălora. Pune pe Facebook și dă-I și promovare la postare de 2.000 $ să vadă postarea ta 1 milion de oameni. De ce? Pentru că bunătatea e mai contagioasă ca virușii, bunătatea se pișă pe Corona și un singur caz infectat cu bunătate poate să infecteze mii și mii de oameni făcându-I să ofere, din puținul sau din multul lor, acolo unde e nevoie. Suntem în secolul XXI, avem tehnologie și suntem mai conectați ca niciodată. Banii nu mai sunt hârtii, sunt niște cifre într-un soft, deci la secundă călătoresc dintr-o parte în alta a globului. Pe lumea asta sunt oameni extreme de răi și oameni extreme de buni într-un număr foarte mic, marea majoritate a oamenilor trec când într-o parte când în alta a baricadei. De asta avem nevoie de oameni care să ajute și să anunțe când o fac, pentru că sunt și alți oameni dispuși să se alăture cauzei, doar că nu au auzit de ea, sau nu știu că au instrumentele necesare(ex: un nr. de telefon unde se poate da un sms și donația îți este adaugată pe factura telefonică) . Dar cum ziceam și mai devreme, în secolul XXI e totul la un sms distanță, la un click distanță.

De ce sa nu îți faci actele caritabile publice? Pentru că e despre cauză nu despre tine, vor sări să îți explice adepții teoriei din titlu! Păi tocmai că judecându-mă pe mine tu ignori cauza, dacă tot nu e despre mine, e despre cauză, ia partea bună din decizia mea de a-mi face publică acțiunea în loc s-o vadă doar Dumnezeu. Acum știi exact cine are nevoie de ajutor și mai știi că eu am încredere că această cauză merită ajutorul meu. Nu e despre mine. E despre cauză.

Și ce se întâmplă dacă devine despre mine? Dacă eu vreau să construiesc 50 de case pentru sinsistrații afectați de inundație în Galați ca să îi demonstrez lui Gigel că am potență financiară și îmi place să fiu în centru atenției. Eu construiesc 15 de case uite așa, de-al dreacu, să apar în CanCan pe prima pagina că mă dau mare cu banii mei. Dacă mă supăr fac o aroganță și le pun câte un jacuzzi la fiecare. Nu o să mă judece niciodată beneficiarii gestului meu. Crezi că vreun om care își vede munca de-o viață risipită într-o clipă de un dezastru natural va veni și va zice: „nu accept ajutorul tău, mă piș pe casa ta că am auzit eu că tu vrei doar să te dai mare în fața lui Gigel, sigur nu o faci din bunătate, că nu există să nu fie un interes la mijloc, dom’le.” Nu, omu ăla în lacrimi o să-ți fie recunoscător o viață, și ești conștient că nu are cum să te ajute, dar asta nu contează, important e că tu te simți bine că ai contribuit la ceva mai presus decât tine pentru că aveai de ales între astea 15 de case pentru oameni loviti de necaz și noul Lamborghini Hurracan. Și ai ales bine, crede-mă! Ai ales foarte bine. O să te judece în schimb Dorel, ăla care se răstește la cerșetori când îi cer 1 leu, dar dacă îl întrebi el face acte peste acte de bunătate, dar îl vede doar Dumnezeu. Dacă ai impresia că nu-ti permiți să dai 1 leu unui cerșetor ești mai sărac ca el! Nu-ți zice nimeni să-I dai cheile de la apartament și să te muți în locul lui pe cartoane, dar mor când văd că vine câte un cerșetor și îți cere un leu și tu n-ai. Ți-a cerut 1 leu nu a făcut credit pe 20 de ani la tine. Și dacă te întâlnești cu 5 cerșetori într-o zi și le dai la fiecare câte 1 leu tot nu sărăcești, îți spun eu. „Foaie verde de dai n-ai, ia nu da să vezi cum ai”, nu?  Păi nici n-o să n-ai bă cu gândirea asta!

„Da, bă, dar o dată, un cerșetor m-a înjurat după ce i-am dat doar un leu.” Ești prost?! Ăsta-i alt cerșetor! Dă-i o șansă, vezi dacă te înjură și ăsta, poate ai tu fața înjurabilă. Sunt legi și dogme care aveau sens pentru vremurile în care au fost făcute cunoscute, doar că nu mai trăim acele vremuri.

Dă-i un search pe Google să vezi studii peste studii care arată că dacă îi ajutăm pe alții, indiferent că vorbim de banii, timpul sau alte resurse ale noastre, starea noastră de fericire crește incredibil de mult, ne simțim împliniți și simțim nevoia să repetăm acțiunea. Am scris despre Oxitocină și rolul ei în situația asta în carte, nu mă mai repet și aici. Ce repet însă e faptul că până și observarea de acte de bunătate ne face să ne simțim mai bine și să ajutăm la rândul nostru, deci ca simplu spectator te poți bucura de efectele oxitocinei și vei avea un imbold să acționezi la fel, de asta trebuie să spulberăm odată concepția asta că binele se face în liniște.

Mai ții minte TarafTV, canalul peste care treceai în grabă în drum spre History, Discovery sau la ce alte posturi TV minți că te uitai tu înainte de Netflix, și video-dedicațiile care au dus la lupte în format electronic intre clanuri? Când dădeau 5$ la 20 de secunde să schimbe o melodie și să demonstreze potență financiară? Și venea altul și le schimba piesa, și ei mai dădeau o dată 5 euro după 20 de secunde că n-au apucat să o asculte pe toată, și iar se schimba… 15$ pe minut sunt 900$ pe oră care sunt 20.000 $ pe zi ( că să zicem că mai și dorm) care sunt 600.000 de dolari pe luna care sunt 7.2 milioane de $ pe an. Exagerez? Poate, taie 6.2, lasă doar 1 milion, milionu ăla e făcut pentru că unii vor să le demonstreze altora că își permit! Și ei la rândul lor vor să le demonstreze altora că își permit. Taraf nu se supără, el beneficiază de tot tam-tam-ul ăsta cu zâmbetul pe buze. Asta e o firmă privată, ăștia sunt banii ei, dar azi am văzut ceva ce-mi dă speranță în bine.

A început lumea să se provoace pe Facebook să doneze câte 2 euro prin sms pentru spitale în plină pandemie. Și au început să curgă story-uri cu screenshot-uri, cu dovada că Ionut a donat, nu doar vorbe, dovezi nene, și a mai provocat 5 băjeți, și Andrei s-a băgat la provocare și a donat de două ori câte 2 euro, căcat 16 lei, nici un pachet de țigări nu-ți mai iei de ei, și nici nu-i bine să fumezi când nenea virusu atacă la plămâni; Andreea m-a șocat plăcut când de obicei punea 40 de story-uri pe zi de la terasă și din Epic, azi am numărat 52 de story-uri cu screenshot la mesajele de donații, donase 500 de euro, a stat ea mititica și a tot dat copy/paste la mesajul Donație până s-a făcut de-o geantă Guess. Mai avea 3, dar ce căcat să faci în carantină decât să butonezi Facebook, și acolo a văzut Andreea care a văzut la Ionela care a văzut la David care e vecin cu Mihai și coleg cu Cerasela că Spitalul din Timișoara nu avea tot ce avea nevoie pentru a face față situației grele prin care trecem. Revin la ideea că oamenii se lasă bătuți de vânt și trec din moment în moment de partea celor extrem de buni sau extrem de răi, trebuie doar să aibă suficiente exemple positive. Dacă Ionut nu punea pe Facebook screenshot cu donația lui, Andrei nu știa prin ce metodă să doneze și că e atât de simplu și cu un sms poți schimba destine, iar Andreea nu știa că spitalul are nevoie de măști și luată de plictiseala carantinei și-ar fi luat încă o gentuță, pentru că unde sunt 3 are loc și a 4-a.

Notă de final:

Ce facem cu cei care nu sunt dispuși să se ajute ei înșiși? Acolo e suficient 1 leu, 1 țigară sau 1 sandwish! Celor care devin dependeți de bunătatea ta le faci rău dacă îi scapi de toate grijile. De asta asociațiile care fac investiții mari cum ar fi construcția unei case pentru o familie nevoiașă le solicită locatarilor un minim de chirie, o dovadă că muncesc (dacă sunt apți de muncă, evident) , pentru a demonstra că vor să se ajute și ei, nu doar să fie ajutați, banii primiți de la ei fiind folosiți pentru a construi o altă casă pentru cei aflați la nevoie. Nu îți pierde timpul semănând tot mai multe semințe bune pe bitum când în jur este atât de mult teren fertile ce nu necesită nici pic de îngrășământ, doar o singură sămânță.

Florian Suba – optimist.

Un gând despre „"Binele se face în liniște, restul e doar teatru." Ce mizerie de afirmație!

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns la valiii26 Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: