Frustrează-te – 10% din poveste

         Aici găsiți o mostră a cărții ”Frustrează-te”. Dacă v-a plăcut o puteți comanda începând cu 22.07.2019 de pe https://cristigrosaru.ro/carte3 

            Din cele mai vechi timpuri spunem şi citim poveşti ca să putem naviga lumea în lung și în lat. De la celebrul ”a fost odată ca niciodată” până la confruntările dintre Prâslea și Zmeu poveștile ne facilitează interpretarea realității, distingerea binelui de rău și mai mult decât atât ne dau doza necesară de optimism, pentru că forțele răului sunt învinse întotdeauna. Poate că, mult prea des, prinși în această rutină zilnică în care ne grăbim să devenim adulți încărcați de responsabilități, uităm să mai citim sau să mai spunem povești, de parcă am uitat ce putere incredibilă pot avea.

              Știm cu toții că viața bate filmul, dar trebuie să fim conștienți că și viața poate fi regizată, așa că depinde doar de tine dacă joci rolul principal în viața regizată de tine sau faci parte din figurație în viața pe care ți-a regizat-o altcineva. Aici găsiți povestea lui Paul, o poveste cu de toate: despre viață, carieră, bani, sănătate, relații, gânduri negre, întorsături de situații și despre întregul proces de dezvoltare personală radicală prin care trece Paul. Dar până una-alta, el e Paul:

                  – Salut, eu sunt Paul și călătoria mea în viață a fost la un pas de a se încheia, dar acolo a fost punctul în care viața mea a luat o turnură cu totul diferită. În rândurile ce urmează mă vei surprinde bocind de supărare, plângând de fericire, râzând cu poftă și de cele mai multe ori mut de uimire. Dar până atunci îi dau cuvântul naratorului să ia povestea de la început. Lectură plăcută îți doresc!

                    Erou poveștii noastre împlinește astăzi 23 de ani, 3 luni și 16 zile. Originar dintr-un oraș mic din inima Ardealului, plecat la facultate în București, termină Facultatea de Cibernetică și cu diploma de master în mână se angajează cu dificultate într-un lanț de supermarketuri, în care datorită studiilor sale superioare și a aptitudinilor dobândite în decurs de 5 ani de studii, face inventarul produselor de la raft, de luni până vineri de la 9-17. Tot datorită faptului că este absolvent de facultate își permite luxul de a locui cu chirie într-o garsonieră confort 3, undeva la periferia Bucureștiului, mai exact luxosul Ferentari. De curând, Paul a împlinit frumoasa greutate de 107 kg la cei 1.78 m ai săi. A plecat de acasă cu gânduri mari, cu visuri și aspirații, dar undeva pe drum le-a abandonat pe toate și acum se bucură doar de faptul că băiatul de la shawormeria din colțul blocului îi știe comanda obișnuită din fiecare seară și îi pune extra-maioneză în lipie, ceapă roșie în loc de ceapă verde și nu uită niciodată de sosul picant de pe cartofii prăjiți. Ce îți poți dori mai mult de la viață?!

                          Colegii de la muncă îl strigă „Profu”, în principal datorită ochelarilor cu lentile parcă anti-glonț de care nu se poate lipsi atunci când numără produsele de pe stoc, dar și pentru că e omul cu studiile superioare cele mai înalte din departamentul lui. De-a lungul anilor a acumulat frustrări pe plan personal, sentimental, financiar, social și spiritual. A intrat într-o rutină oribilă care îl făcea să își piardă orice urmă de speranță spre un viitor mai bun, dar ultimele evenimente aveau să umple paharul și acesta să dea pe dinafară.

                          Vineri, 13 august, s-a nimerit a fi ziua de salariu, dar o zi mai specială, pentru că marile corporații își apreciază angajații și în acea zi norocoasă Paul urma să primească și jumătate din al 13-lea salariu. Prins în rutina zilnică Paul uitase complet de acest bonus, așa că primirea lui a fost surprinzătoare și totodată binevenită. Așa că Paul s-a hotărât să se răsfețe, având în vedere că luna asta își va plăti chiria, mâncarea și îi vor rămâne și ceva bani în plus. Paul era și un expert în networking așa că avea un cerc mare de prieteni, format din 3 persoane: un fost coleg de facultate, un coleg de muncă și un prieten din orașul natal. Îi sună pe fiecare în parte și doi dintre ei nici nu s-au obosit să îi răspundă iar al treilea îl refuză politicos spunându-i că e extrem de ocupat în weekend și nu va ieși din casă. Mai mult resemnat decât supărat, Paul își servește obișnuita shaworma de la cină, pe bancă, în fața blocului. Un câine se apropie simțind mirosul iar Paul îl gonește rapid cu o piatră. Își termină shaworma dar nu urcă în garsonieră, ci face o ieșire în clubul din apropiere, să își amintească de vremurile bune din studenție. Înainte să intre totuși, își face un calcul și realizează că nu are chiar atât de mulți bani, așa că dă o fugă până la non-stop și își cumpără o sticluță de vodkă și un suc natural la 0,5, pentru că tocmai ce am spus că vrea să își amintească de vremurile bune din studenție, și nu poți merge în club ”neîncălzit”. Se oprește pe o bancă, își bea rapid uleiul de motor și pleacă înspre club. Ajuns la intrare, e oprit de bodyguard pentru că avea ținută inadecvată, și politica clubului nu permitea accesul în pantaloni de trening și tricou. Dar Paul era amețit, și asta nu putea să îi strice ziua lui norocoasă. Garsoniera lui era la două străzi distanță, așa că dădu fuga ( metaforic vorbind ) până acasă, își luă pantalonii de stofă de la banchetul din finalul facultății, cămașa mov cu mânecă scurtă băgată în pantaloni cu cravata neagră, iar în picioare pantofii maro cu bot pătrat proaspăt dați cu cremă. Își turnă un pumn de gel în cap, 7 pulverizări ”discrete” de parfum pe tot corpul și porni înapoi spre club hotărât să demonstreze bodyguardului că are suficiente cunoștințe în domeniul vestimentației și o garderobă pe măsură    .

                       Ajunge înapoi în club, după un drum de 300 m, obosit și transpirat, dar ușor arogant se îndreaptă spre intrare, iar în momentul în care trece de bodyguard și acesta nu îi spune nimic simte gustul victoriei. I-a demonstrat el! De parcă tipul de la intrare nu se gândea la nimic altceva decât la cât de prost a fost că nu l-a lăsat din prima pe domnul Paul să treacă, chiar dacă încălca regulile clubului, trebuia să îi simtă potențialul!

                        Gata, seara îi era din nou bună. Era în club, ușor amețit, clubul plin de fete frumoase și încă mai avea bani. Ce să îți poți dori mai mult? Se pune la bar, își comandă o bere și își încântă privirea cu dansurile domnișoarelor din jur. La un moment dat i se pune pata pe o tipă din partea cealaltă de bar, așa că nu ezită și trece la atac. Ia meniul cu băuturi, se uită la shot-uri, dar nu i se pare cunoscută nici o denumire. Îl strigă pe barman, de 4-5 ori, iar când acesta vine, îi comandă două shot-uri. Când este întrebat de care dorește, zice că nu știe, și că nu contează: „Două shot-uri!” îi repetă pe un ton autoritar; se grăbea de teamă ca tipa să nu plece de la bar. Barmanul zâmbește și la scurt timp îi aduce două shot-uri. Paul întreabă cum se numesc, să știe ce să îi spună tipei, iar barmanul îi spune: ”Stroh 80”. Paul plătește fix, deși i se pare exagerat de scump 30 de lei, dar se gândește că e o băutură rafinată dacă e din anii 80 și sigur o va impresiona, așa că se liniștește și apoi pleacă grăbit spre tipa pe care a văzut-o. Când să ajungă la ea, aceasta se îndepărtează de bar, dar Paul e aprig și o prinde de mână și de la distanță îi strigă, ca să se facă auzit peste muzica din club:

            – Hai să bem un shot, am luat unul și pentru tine!

Tipa îl refuză vizibil speriată și luată prin surprindere, dar Paul încă o ține de mână strâns și insistă :

              – Haide te rog, e o băutură fină, din anii 80, Stroh se numește, nu mă refuza!

Tipa se smucește moment în care bodyguardul observă și intervine, invitându-l din nou pe Paul să părăsească clubul. Nervos și iritat, Paul acceptă, dar îi cere bodyguardului să îl lase să își bea shot-urile pentru că în ele e Stroh din anii 80. Bodyguardului i se urcă un zâmbet larg pe față și chiar îl încurajează pe Paul să le bea rapid, iar după ce acesta le bea pe amândouă într-o clipă și pare să se sufoce, gesticulând frenetic în semn că are nevoie de apă, bodyguardul îl împinge afară râzând în hohote:

                – Ăla e Stroh de 80 de grade, idiotule, nu din anii 80. Să nu te mai prind că apari pe aici să deranjezi clienții.

                  Paul se pune cu greu pe o bordură, își ține capul în pumni și încearcă să își revină după ce băuse două shot-uri de alcool mai tare decât spirtul, dar pe când se dezmeticește puțin se trezește pe jos, izbit în ceafă de o bâtă de baseball. Vede prin ceață cum doi indivizi fug cu portofelul lui în care erau toți banii primiți astăzi de el, banii din care trebuia plătită chiria și mâncarea timp de o lună de zile. Stând pe jos, lovit și jefuit, privește cum intră în club, însoțit de două doamne, prietenul lui care era „extrem de ocupat pe weekend și nu va ieși din casă”. Astfel – vineri 13 – se transformă dintr-o zi norocoasă pentru Paul într-una de coșmar. A fost umilit, refuzat, iarăși umilit și apoi jefuit și cum aburii alcoolului încă îi jucau în cap ambalați și de lovitura primită în ceafă, singura soluție pe care Paul a găsit-o viabilă pentru a scăpa de toate problemele a fost sinuciderea. Mergea încet pe marginea drumului, trecându-i viața prin fața ochilor: copilăria plină de visuri, când își dorea să ajungă să lucreze la NASA; liceul plin de emoții la finalul căruia părea că și-a ales o facultate de viitor; facultatea și viața de student cu experiențele sale faine și în final a ajuns la prezentul încărcat de frustrări și fără perspective de viitor, așa că în momentul în care vede din față apropiindu-se două faruri și aude un motor ambalat puternic se aruncă în fața mașinii gata să își încheie socotelile cu viața. Cade, închide ochii, aude mașina frânând și se pregătește de impact, impact ce avea să îl scape de toate necazurile din viața sa lipsită de scop, dar la o secundă nu mai aude niciun sunet. Convins că totul s-a terminat deschide ochii și vede o lumină albă puternică urmată de o voce:

– Hei, ești bine?

Cu Stroh încă în vene și implicit în creier răspunde cu vocea tremurândă:

– Da, Doamne, sunt bine, acum sunt bine.

                 Dar scenariul se schimbă când șoferul oprește farurile și se dă jos din mașină să îl ajute pe Paul să se ridice. Paul realizează ce se întâmplă doar când vede botul mașinii, numărul „HD 13 DAR” și deasupra stema Ferrari.

                 Se apropie de el un domn înalt, cu părul grizonant de parcă avea 60 de ani dar cu corpul tonifiat, îmbrăcat într-un costum negru ce-i venea ca turnat, cravată și batistă de buzunar, ai fi putut jura că nu are mai mult de 30 de ani; avea ochii verzi și o privire caldă și îi întinse o mână să îl ajute să se ridice, așa încât lui Paul îi reveni ideea că s-ar putea să fie totuși în Rai, dacă nu măcar în Purgatoriu, realitate nu putea să fie.

– Hai sus! Insistă el. Ești bine?

                  Paul era încă în stare de șoc, așa că nu răspunse nimic, doar stătea și îi tremurau toate cele 107 kg în mijlocul drumului, noaptea, în București.

– Hai să vorbim, după ce te liniștești puțin. Urcă în mașină, nu cred că e bine să stăm la povești chiar în mijlocul drumului, ce zici?”

               Paul încă nu e în stare să scoată vreun sunet, dar se îndreaptă ușor către ușa din dreapta și urcă în mașină alături de cel ce putea să îi fie călău. Pornesc încet la drum și la scurt timp, după ce îi permite lui Paul să se liniștească, șoferul îi întinde mâna și îi spune pe un ton liniștit:

– Eu sunt Ioan, dar prietenii îmi spun John, tu ești?

– Paul, eu sunt Paul, și nu știu cum îmi spun prietenii pentru că nu am prieteni. Răspunde Paul trezit din beție de șocul suferit.

            John începe să râdă:

– Încântat de cunoștință, Paul. Pari o persoană cu simțul umorului, și ai o privire inteligentă.

             Paul însă îl contrazice, spunându-i că nu e deloc așa.

– Ei nu, sunt sigur că te-ai distrat în seara asta cu prietenii tăi, îți miroase gura a distilerie, ai căzut beat în mijlocul drumului și când am ajuns lângă tine m-ai confundat cu Dumnezeu, spune-mi tu că nu ești o persoană faină! zise John râzând.

– Sunt o persoană faină pe dracu. Adevărul e că am o viată de rahat, un corp de rahat, o slujba de rahat și după ce mi s-a întâmplat azi singura mea scăpare era să mă arunc în fața unei mașini ca să scap dracului odată de toți și de toate. Mai erau și alte variante mai eficiente de sinucidere dar asta părea mai la-ndemână, mereu am fost o persoană comodă.

John și-a schimbat expresia feței brusc și a devenit serios.

– Ai vrut sa te sinucizi?!?

– Da! Afirmă Paul hotărât. Nu îmi merge bine pe niciun plan, nu mai am niciun ban, mă vor da afara din chirie, nu am pe nimeni care să mă ajute și decât să ajung pe străzi cu studii superioare mai bine îmi pun capăt zilelor și scap de toți și de toate.

John îl privi pentru o clipă și apoi îi reveni zâmbetul pe față. Paul îl întrebă ușor nervos de ce zâmbește din moment ce tocmai i-a spus că a vrut să își pună capăt zilelor? John îi răspunde:

– Pentru că tocmai mi te-am imaginat un om de succes, și arați al naibii de bine! Și se pare că avem ceva în comun. Continuă el cu un zâmbet larg pe față.

Paul continuă însă în aceeași manieră sceptică:

– Cum adică m-ai văzut de succes? Eu nici măcar să îmi imaginez asta nu pot. Și stai puțin, clar nu avem nimic în comun! Adică, uită-te la tine și uită-te la mine…

– Și eu am vrut să mă sinucid, deci cred că avem totuși ceva în comun.

– Haha, nu e amuzant, dacă ai vrut cumva să faci o glumă. Eu eram serios!

– Paul, asta nu e ceva cu care să glumești. În 1967, aveam 14 ani și luam masa împreună cu mama și tatăl meu în grădina din spatele casei noastre. Era la scurtă perioadă de timp după învestirea lui Ceaușescu. Tatăl meu era împotriva regimului și îmi vorbea mereu despre afaceri și povești de succes din America și îmi spunea să mă pregătesc din timp, pentru că și România va deveni într-o bună zi o democrație și atunci eu trebuie să fiu pregătit să profit de moment.

– Și ce legătură are asta cu sinuciderea ta? Întreabă Paul nedumerit.

– Știi că nu e frumos să întrerupi un om când vorbește? Dacă mă lași să termin îți voi spune.

– Sigur, scuză-mă, continuă.

– Cum spuneam, luam masa cu părinții când apar la poartă doi bărbați îmbrăcați în costum negru, cu pălării pe cap și îl strigă pe tatăl meu. El mă roagă să intru în casă după o sticlă cu apă și pleacă să vorbească cu indivizii respectivi. Când ajung la frigider, de afară se aud două sunete de armă, moment în care alerg afară și îi găsesc pe părinții mei căzuți la pământ. În momentul ăla am simțit cum lumea mea se destramă, am pus mâna pe un cuțit și îmi făceam curaj să îmi tai venele. Am fost însă oprit la timp de către un vecin, venit să vadă ce s-a întâmplat; cu toate că inițial l-am amenințat printre lacrimi să nu se apropie, am aruncat cuțitul când am aflat că mama leșinase când tata a fost împușcat, nu fusese și ea împușcată, atunci am realizat că nu o pot lăsa singură pe lume.

Dintr-o dată, în mijlocul poveștii, John se aruncă pe pedala de frână, mașina intră în derapaj și e aproape să intre în acostament, Paul intră din nou în stare de șoc și țipa către John. Acesta oprește motorul, scoate din bord un cuțit de vânătoare accentuând starea de șoc a lui Paul, scoate de sub scaun o sticlă de 1l de apă, de jumătate plină, o taie, pune cuțitul la loc în bord, deschide ușa și pune sticla jos lângă mașină. Paul repetă speriat:

– Ce faci, ce faci?!

John îi răspunde calm:

– Hei! Privește!

Paul se uită mai atent și de sub mașină iese un pui cățel speriat și se îndreaptă spre sticla cu apă lăsată de John, bea apă și apoi se îndepărtează de mașină iar cei doi pornesc din nou la drum. Paul rămâne în stare de șoc. John vine cu explicațiile, dorind să îl calmeze:

– Vezi tu, Paul, aici e cea mai mare problema a ta. Ai o părere proastă despre tine și de aici izvorăsc toate celelalte probleme. Dacă rezolvi problema asta, poți foarte ușor să le rezolvi și pe restul.

Paul reușește doar să șoptească:

– Da, dar cum?

– E foarte, foarte simplu, adaugă John. Secretul e să faci câte un act de bunătate ori de câte ori poți. Ar trebui să ajuți pe absolut oricine e la ananghie, dacă nu îți ia mai mult de două minute să o faci. Ajutorul neremunerat îți va da energie, speranță și încredere în tine. Câinele mi-a ieșit brusc în drum, am făcut tot posibilul să îl evit, în loc să îl calc și să încep să înjur nervos pentru faptul că mi-a ieșit în cale. E o diferență de atitudine care poate părea minoră dar care are un impact major asupra vieții. Și mai mult decât atât, nu poți avea o părere proastă despre tine atunci când îi ajuți pe alții. Aici e secretul. Chiar și gesturile mărunte sunt foarte importante. E foarte simplu să îți crești stima de sine, trebuie doar să faci fapte bune și să îți amintești că le-ai făcut.

Paul începe să prindă o urmă de speranță auzind explicația lui John, dar gândul că nu mai are niciun ban îl năpădește din nou.

– Dar John, eu nu mai am niciun ban, cum să îi ajut eu pe alții?

John zâmbește din nou.

– M-ai ascultat doar cu urechile, mintea îți era în altă parte. Nu ai nevoie neapărat de bani pentru a face o faptă bună. Se vede cu ochiul liber că ești frustrat, dar poți învăța să te folosești de frustrări și să le transformi într-o formă de motivație. Nu sinuciderea e calea, viața e prea frumoasă să nu o trăiești până la capăt. Și mai mult decât atât, în viață totul se întâmplă cu un scop. Dar nu îți dai seama de asta acum, îți vei da seama în timp, uitându-te în urmă. Dacă eu ți-am ieșit în cale exact în momentul ăsta e de datoria mea să te fac să te răzgândești, așa cum am pățit și eu la rândul meu. Spune-mi mai exact, ce te nemulțumește?

– Păi, în primul rând, faptul că nu am bani, că nu am prieteni care să mă respecte și să mă aprecieze, că obosesc foarte repede, că nu am reușit să îmi urmez pasiunea în viață, că nu am avut niciodată o iubită și astea sunt doar câteva dintre frustrările ce mă rod pe dinăuntru. Azi de exemplu m-a frustrat faptul că mi-a spus un bodyguard din club că nu sunt bine îmbrăcat, de parcă el ar ști ce e moda, un gras cu doi neuroni în cap și mai mult ca sigur și ăia în comă, ce lucrează paznic la club! Cine se credea, Botezatu, să-mi zică mie că nu am ținuta adecvată?! În fine, în general mă frustrează gândul că nu am succes în niciun domeniu din viața mea. Mă frustrează tot! Tot! Înțelegi? Acum mă frustrează că m-am frustrat de exemplu!

– E perfect! Uite încă un lucru pe care îl avem în comun.

– Cum adică e perfect? Ești nebun? Scuză-mă că îți spun…

– Frustrările sunt o sursă imensă de motivație și energie dacă ști cum să le întorci în favoarea ta. Eu toată viața m-am bucurat când m-am simțit frustrat.

– Da…ești nebun, nu mai am dubii. Îți mulțumesc pentru ce ai făcut, dar oprești te rog mașina să cobor?

– Nu vrei să mă lași să îmi termin ideea, și decizi apoi dacă vrei să cobori sau nu? Ți-am mai spus că e nepoliticos să întrerupi. Spun că m-am bucurat de frustrări privind înapoi la tot mi s-a întâmplat rău în viață, și conectând punctele, așa cum spunea Steve Jobs, am văzut că ce mi se părea ca o catastrofă, era defapt începutul succesului. De câte ori mă frustra ceva, mă dezvoltam radical pe partea aceea. Când nu mă frustra nimic, stăteam liniștit în zona de confort. Privind în urmă și dându-mi seama că așa funcționez, ori de câte ori simțeam că mă frustrează ceva, mă bucuram la gândul că știam că acela era momentul în care începeam să evoluez.

– Aaa, acum înțeleg. Răspunde Paul ușor rușinat.

– Încă mai vrei să cobori? Spuse Paul zâmbind.

– Nu, îmi cer scuze, continuă…

– Atingerea succesului presupune dobândirea de aptitudini și trăim într-o perioadă în care e mai ușor de obținut ca niciodată. Succesul reprezintă un proces ca oricare altul, deci trebuie să parcurgi anumite etape. O altă lecție importantă pe care trebuie să o ști și să o urmezi, e că secretul succesului în orice domeniu nu e să alergi ca un disperat după lucrurile pe care ți le dorești. Trebuie să te dezvolți într-o manieră radicală și vei atrage lucrurile după care alergai. Vrei bani? Nu căuta soluții de îmbogățire rapidă, dezvoltă-te, citește, învață, riscă și banii vor veni. Vrei să te remarce reprezentantele sexului frumos? Nu mai alerga după ele ca un obsedat, devino un bărbat de succes, schimbă-ți obiceiurile și vei atrage femeile după care alergai. Aici e secretul. Problema care se pune e acțiunea. Suntem în secolul XXI și lumea merge la cursuri de dezvoltare personală pentru că e la modă. Oamenii ascultă, citesc, prind o scânteie dar aia se stinge următoarea zi. De aceea ai nevoie de o viziune, un plan, un mentor și multă acțiune.

Paul privea prin John, dar în capul lui se dădea o luptă între afișarea rezultatului update completed sau bluescreen. Începea să înțeleagă dar nu mai înțelegea nimic. Așa că a păstrat tăcerea și după ce John și-a terminat ideea.

– Îți spun eu cum facem, cum teoria te-a băgat în ceață și tocmai ce spuneam că practica, adică trecerea direct la acțiune e cea mai importantă, te voi ajuta cu tot ce îmi stă în putere să îți schimbi viața, doar dacă îți dorești și tu asta.

– Normal că vreau! Doar că nu știu cum…

– Perfect! Uite cum facem: Am un prieten în Pipera, ia cartea asta de vizită și sună-l zilele astea. El te va ajuta să înțelegi mai bine viața și va pune fundația dezvoltării tale personale. Eu trebuie să plec așa că o să te las aici, dar cu siguranță ne vom revedea curând.

Paul ia cartea de vizita, îi mulțumește frumos salvatorului său ce putea să îi fie călău și coboară din mașină. Se îndepărtează de superbul Ferrari negru când îi aude din nou vocea lui John:

– Hei Paul, gândește-te că deja ai făcut o faptă bună, nu mi-ai îndoit spoilerul din fața mașinii, tu ști cât costă unul? Zise John râzând și apoi plecă în grabă, lăsându-l pe Paul cu un zâmbet larg pe față.

Ajuns acasă Paul stătea și privea tavanul, reflectând la ziua ce tocmai trecuse, și frate, ce zi a avut Paul: de la băutura din anii 80 ce s-a dovedit a avea 80 de grade tărie până la a se plimba cu un Ferrari, cu un tip bătrân, ce părea tânăr, ce putea să îl omoare, dar l-a salvat și l-a mai și ajutat; i s-au întâmplat atâtea că ai putea scrie o carte despre asta. ( Asta ar fi una dintre glume )

Ziua următoare… (va urma)

Un gând despre „Frustrează-te – 10% din poveste

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: